Comuna

Comuna Săcuieu

Politica de dezvoltare regională reprezintă ansamblul măsurilor şi politicilor elaborate de Guvernul României, prin autoritățile administrației publice centrale, autoritățile administrației publice locale și organismele regionale specializate, cu consultarea partenerilor socio-economici implicați. Prin intermediul acesteia se asigură creșterea economică și dezvoltarea socială echilibrată și durabilă ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare, al îmbunătățirii competitivității internaționale a României și al reducerii decalajelor economice și sociale existente între România și statele membre ale Uniunii Europene.

Primul pas în formularea unor politici publice eficiente și performante constă în diagnosticarea situației actuale, iar pe baza acesteia se vor trasa principalele direcții strategice ce vor conduce la dezvoltarea durabilă a societății din punct de vedere economic, social și cultural. Demersul de întocmire a documentului ,,Strategia de dezvoltare a comunei Săcuieu 2014 -2020” a avut la bază ideea de identificare a situației existente și a problemelor existente pe plan local astfel încât acestea să fie integrate și promovate în cadrul acțiunilor întreprinse la nivel județean, regional și național. Dezvoltarea comunității locale din Săcuieu are la bază un proces complex de investigare, iar ca reper central în formularea strategiei pentru abordarea perioadei 2014 -2020 a fost integrarea acesteia în prioritățile stabilite în cadrul documentelor programatice existente la nivel național și european.

Context european

În ceea ce privesc formularea politicilor publice la nivel european acestea au fost integrate în ,,Strategia Europa 2020”. Principalul obiectiv avut în vedere în cadrul acestui demers strategic este dezvoltarea economică a societății într-un mod inteligent, durabil și favorabil incluziunii. În vederea realizării acestui obiectiv se au în vedere 5 domenii majore de investiții:

Ocuparea forţei de muncă
Cercetare şi dezvoltare
Schimbările climatice şi utilizarea durabilă a energiei
Educaţie
Lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale

Planificarea strategică pentru perioada 2014-2020 la nivelul comunei Săcuieu se aliniază priorităților stabilite în cadrul Strategiei Europa 2020 prin investiții propuse a fi realizate în cadrul domeniilor majore de investiții susținute prin aceasta. Faptul că acest demers a avut la bază un proces complex de analiză prin implicarea tuturor factorilor responsabili de la nivel local a reprezentat o dovadă a atenției deosebite acordate dezvoltării societății locale într-un mod durabil și inteligent și totodată care favorizează incluziunea.

Context regional și naţional

Programarea strategică la nivelul regiunii nord-vest are la bază un proces complex de identificare a priorităților în noua perioadă 2014 -2020. În vederea formulării unor obiective cât mai bine fundamentate și concrete au fost organizate grupuri de lucru în cadrul cărora au fost dezbateri pe diverse tematici. În urma desfășurării acestor întâlniri, au rezultat câteva obiective generale propuse în noua perioadă:

Creşterea numărului locurilor de muncă şi a veniturilor
Creşterea accesibilităţii regiunii şi a mobilităţii locuitorilor, mărfurilor şi informaţiilor
Creşterea calităţii vieţii locuitorilor din regiune
Creşterea eficienţei şi calităţii serviciilor oferite de administraţia publică locuitorilor din regiune

Prioritățile strategice la nivel național urmează a fi stabilite pe baza nevoilor identificate pe plan local, județean și regional, astfel încât acestea să integreze în mod clar și concret necesitățile existente în întreaga comunitate.

În contextul integrării României în Uniunea Europeană pregătirea la nivel național pentru noua perioadă 2014 -2020 constă în semnarea documentelor strategice de programare în vederea obținerii sprijinului financiar din partea comunității europene. În acest sens, principalul document care stă la baza acestui demers este semnarea Acordului de parteneriat. În cadrul acestui document strategic au fost trasate 5 mari provocări pe care România și le propune să le înfrunte în cea de-a doua perioadă de programare: competitivitatea, oamenii și societatea, infrastructura, resursele, guvernarea. Investițiile susținute în noua perioadă vor avea în vedere să răspundă nevoilor identificate, avându-se în vedere:

extinderea şi creşterea continuă, inclusiv pe piaţa internaţională, ale sectoarelor industriei prelucrătoare şi serviciilor cu valoare adăugată mare, în special sectorul autovehiculelor; ale produselor şi serviciilor TIC; ale procesării alimentelor şi băuturilor;
transformarea sectoarelor tradiţionale ale României — sănătate/produse farmaceutice; turism desanatate şi ecoturism; textile/pielărie; lemn/mobilier; industrii creative; energie/managemenrtulmediului — şi în agricultură, silvicultură şi pescuit, unde există potenţial de creştere a valoriiadăugate sau pentru susţinerea activităţii pe termen mediu, prin exploatarea nişelor specializate si prin creşterea competitivităţii prin inovare şi dezvoltarea pieţei;
restructurarea şi consolidarea exploataţiilor agricole pentru a îmbunătăţi competitivitatea şi durabilitatea acestora, împreună cu adoptarea de către acestea a unor practici agricole şi de gestionare a terenurilor, moderne şi inovatoare;
îmbunătăţirea radicală a mediului de afaceri în ceea ce priveşte disponibilitatea resurselor financiare pentru investiţii, transparenţa şi predictibilitatea politicilor şi proporţionalitatea administraţiei şi a procesului de reglementare, inclusiv prin îmbunătăţirea utilizării TIC de cătreautorităţi;
liberalizarea pieţelor sectorului public şi exploatarea acestora ca mijloace de stimulare a unor noi pieţe, a unor noi întreprinderi şi a economiei sociale şi de intensificare a activităţilor economice, cu precădere în regiunile mai puţin dezvoltate ale României;
atragerea de investiţii pentru regiunile mai puţin dezvoltate ale României şi pentru zonele sale rurale, printr‐o abordare integrată care să cuprindă infrastructura, siturile, competenţele şi sprijinirea investiţiilor;
consolidarea mediului de afaceri digital

Planificarea dezvoltării la nivel judeţean

Planul strategic de dezvoltare la nivelul județului Cluj pentru perioada 2014-2020 a fost finalizat, urmând ca strategiile locale ale comunelor componente să fie în aliniament cu obiectivele și prioritățile stabile la nivel județean.

Identificarea nevoilor de la nivelul județului Cluj a avut în vedere consultarea opiniei publice, fiind conturate câteva idei și direcții de dezvoltare. În vederea realizării acestora, au fost stabilite o serie de obiective, precum :

Creşterea competitivităţii economiei judeţului Cluj
Creşterea accesibilităţii judeţului şi asigurarea unei infrastructuri de utilităţi
Dezvoltarea resurselor umane ca suport al dezvoltării economice şi sociale
Asigurarea unei creşteri durabile prin promovarea unei economii mai eficiente
Asigurarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate, coerente şi armonioase
Îmbunătăţirea accesibilităţii şi calităţii serviciilor publice furnizate prin dezvoltarea unei administraţii publice locale şi judeţene moderne

Planificarea strategică la nivel local

Direcţiile de acţiune şi priorităţile identificate la nivel european, naţional, regional şi judeţean trebuie aplicate şi la nivel local de către autorităţile publice locale. Această abordare a fost preluată și la nivelul comunității locale Săcuieu, primul pas în acest demers fiind realizarea unui plan strategic de dezvoltare pentru perioada 2014-2020.

Procesul de realizare al Strategiei de Dezvoltare al Comunei Săcuieu pentru perioada 2014 – 2020 a fost unul complex care a presupus implicarea tuturor factorilor reprezentativi de la nivel local: reprezentanți ai autorităților publice locale, reprezentanți ai cetățenilor, reprezentanți ai agenților economici/ mediului de afaceri, reprezentanți ai mediului academic (școală, bibliotecă, grădiniță), reprezentanți ai mediului medical și farmaceutic, reprezentanți ai oamenilor care activează în mediul agriculturii.

Obiectivul general stabilit la nivelul comunei Săcuieu pentru perioada 2014-2020 este de adoptare a unor direcţii de dezvoltare economică şi socială şi de eficientizare a activităţii administraţiei publice locale prin atragerea de fonduri nerambursabile pentru implementarea de proiectelor investiţionale.

În vederea atingerii obiectivului general propus, au fost conturate câteva direcții și măsuri strategice de dezvoltare.

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR)

Mediul rural beneficiază de alocări financiare importante astfel încât să se reducă tot mai mult discrepanța în raport cu mediul urban. Obiectivele propuse pentru perioada 2014 -2020 în comuna Săcuieu se încadrează în prioritățile și măsurile stabilite în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru noua perioadă de programare.

Un accent deosebit în noua perioadă se pune pe îndeplinirea unor priorități precum: schimbarea structurală a sectorului agro-alimentar şi competitivitatea, managementul resurselor naturale, dezvoltarea rurală locală echilibrată.

Tipurile de investiții care vor fi susținute în cadrul acestui program încurajează atât beneficiarii publici, cât și beneficiarii privați și cuprind următoarele domenii:

Necesitatea implementării unei plan strategic de dezvoltare locală

Primul pas în demersul evoluției unei comunități îl reprezintă planificarea strategică a acțiunilor viitoare care să conducă la atingerea unor obiective propuse, prin mobilizarea tuturor resurselor existente și utilizarea acestora în mod eficient, profesionist și respectarea principiilor de dezvoltare durabilă. Pornind de la situația actuală existentă la nivelul comunității sunt stabilite necesitățile și măsurile care se impun a se implementa în vederea eliminării nevoilor identificate.

Elaborarea Strategiei de Dezvoltare Locală 2014-2020 în Comuna Săcuieu este un document care sintetizează situația existentă și acțiunile viitoare propuse, având ca fundamentare consultarea opiniei publice. Acesta reprezintă primul pas important făcut de către autoritățile publice locale care permite cunoașterea de către toți factorii interesați a situației existente la nivelul comunității locale și care va facilita accesarea fondurilor nerambursabile în vederea gestionării și soluționării priorităților stabilite.

Identificarea într-un mod profesionist și eficient a provocărilor existente la nivel local pentru perioada 2014 – 2020 va conduce la dezvoltarea comunității din punct de vedere economic, social și cultural. Importanța planului strategic de dezvoltare constă în posibilitatea de a identifica și de a răspunde în mod concret nevoilor existente în teritoriu. Planificarea pe orizontală se dovedește a fi foarte eficientă în ceea ce privește dezvoltarea comunităților rurale întrucât nevoile acestora nu se mai pierd printre cele identificate la nivel macro și care variază în funcție de diverși factori.

Etapele realizării Strategiei de Dezvoltare Locală a Comunei Săcuieu pentru perioada 2014-2020

Realizarea Strategiei de Dezvoltare Locală a Comunei Săcuieu a fost realizată într-o serie de etape:

Stabilirea unei echipe interdisciplinare de lucru – aceasta echipa a cuprins atât experţi aleşi din cadrul personalului firmei de consultanţă cât şi reprezentanţi ai Comunei Săcuieu pentru a asigura coerenţa strategiei.
Obţinerea si interpretarea datelor – pe baza instrumentelor specifice analizelor socio-economice (chestionare, interviuri, dezbateri, focus grupuri etc.) experţii desemnaţi din partea firmei de consultanţă au identificat parametrii principali care caracterizează situaţia actuală a comunei.
Caracterizarea situaţiei actuale – s-a realizat în urma datelor obţinute în etapa 2. Au fost identificate principalele resurse disponibile, s-a stabilit un profil al populaţiei, s-a evaluat structura si nevoile pieţei de muncă şi s-au identificat principalele investiţii care pot fi realizate în perioada de finanţare 2014-2020 in vederea creşterii calităţii vieţii si al nivelului de trai al comunităţii.
Analiza documentelor programatice – în această etapă s-au analizat documentele programatice ale României pentru perioada de finanţare 2014-2020 pentru identificarea direcţiilor de dezvoltare europene si naţionale. Tot in aceasta etapă au fost identificate oportunităţile existente pentru finanţarea investiţiilor identificate in etapa 2.
Elaborarea strategiei – pe baza informaţiilor culese şi interpretate in etapa 2, 3 şi 4 s-a elaborat Strategia de Dezvoltare Locală a Comunei Săcuieu. In cadrul acesteia s-au analizat punctele tari, punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările existente la nivelul comunităţii. S-au stabilit aspectele cele mai vulnerabile precum si cele mai bune modalităţi de compensare a acestora.
Aprobarea strategiei de către Consiliul Local al Comunei Săcuieu – După definitivarea strategiei aceasta a fost prezentată în cadrul şedinţei de Consiliu Local pentru analiză şi ulterior pentru aprobare.

Punerea în aplicare a strategiei este ultima etapă care urmează să fie îndeplinită prin intermediul posibilităţilor de finanţare, care vor fi disponibile şi se va realiza pe toată perioada de programare 2014-2020.

SITUAȚIA ACTUALĂ

I. SITUAȚIA ACTUALĂ

1. Aşezare

Comuna Săcuieu este situată în partea de vest a judeţului Cluj, în masivul Vlădeasa care face parte din teritoriul Parcului Naţional Munţii Apuseni, având următoarele coordonate:

46º 49’ 26” latitudine nordică;
22º 53’ 15” longitudine estică.

Poziţionarea Comunei Săcuieu în cadrul judeţului Cluj

Numele comunei Săcuieu în limba maghiară este Székelyió, iar în limba germană este Zekeldorf.

Vecinii comunei Săcuieu:

spre nord şi vest – comuna Poieni;
spre est – comuna Sâncraiu;
spre sud-est – comuna Mărgău;
spre sud-vest – judeţul Bihor.

Poziţionarea Comunei Săcuieu in raport cu orasul Huedin (judetul Cluj) și județul Bihor

2. Localităţi aparţinătoare

Suprafaţa totală a comunei este de 12,114 ha, reprezentând 1,8% din suprafaţa totală a judeţului Cluj. Ca suprafaţă, comuna Săcuieu este încadrată în categoria comunelor mari, fapt specific pentru localităţile de munte cu reşedinţe împrăştiate pe coastele dealurilor şi ale muntelui, cu crânguri de case, între „vecini” existând distanţe de sute de metri, de multe ori cu posibilităţi reduse de comunicare.

Comuna Săcuieu este alcătuită din trei localităţi : satul Săcuieu, reşedinţa de comună şi satele aparţinătoare Rogojel şi Vişagu.

Poziţionarea celor trei localităţi aparţinătoare

Aşezările rurale sunt clasificate pe baza unor criterii definitorii: forma, textura şi structura vetrelor, poziţia acestora în legătură cu relieful înconjurător, suportul demografic şi siguranţa legăturilor interumane. Avându-se în vedere aceste criterii, comuna Săcuieu se încadrează în rândul localităţilor răsfirate, chiar dacă satul reşedinţă pare a fi de tipul adunat, compact pe terasele Văii Henţului ( Săcuieului ), râu care-l străbate pe vertical sud – nord. În schimb, satele Rogojel şi Vişagu se desfăşoară pe coastele muntelui, pe suprafeţe mari.

Deși au în spate multe secole de istorie, localitățile comunei Săcuieu au intrat în circuitul documentelor abia din secolul al XV-lea prin centrul de comună, celelalte sate apărând în înscrisuri cu trei secole mai târziu, datorită izolării la poale de munte, locuri ce nu constituiau interesele de moment ale stăpânilor vremelnici.

Prezentarea satelor componente ale comunei Săcuieu :

Săcuieu – localitate centru de comună.

Teritoriul localității este cuprins între paralela de 46º 49’ 26” latitudine nordică și meridianul de 22º 53’ 15” longitudine estică.

Satul este așezat pe râul care-i împrumută numele: Valea Săcuieului. După ce părăsește localitatea, râul primește și denumirea de Valea Hențului. Lățimea luncii în zona Săcuieului variază între 150 – 250 m.

Spre nord, localitatea este străjuită de Dealu’ lui Drăguț, la est are ca limită Fața Lupului, cu o înălțime de 1056 m, spre sud – est este delimitată de Pădurea Horaiții, aflată la o altitudine de 1050 m și de Vârful Bogdanului, cu o înălțime de 1150 m, iar spre vest are ca limită dealul Țicleu, care se ridică până la 840 m.

Toponimul a suscitat interes din partea specialiștilor care au încercat să surprindă proveniența acestui nume, oscilând între legendă și dovezile arheologice ale locuirii de către daci în arealul Văii Hențului ( Săcuieului ).

Legenda spune că satul s-ar fi numit „Valea Seacă” de la caracteristicile râului care udă localitatea. Se zice că, după ce parcurge o oarecare distanță de la izvoarele aflate în muntele Vlădeasa, la o altitudine de 1550 m, râul se pierde în pământ, pentru a reveni la suprafață câțiva kilometri mai încolo. De la această misterioasă „secare”, s-a ajuns la denumirea „Valea Seacă” – „Secu” – „Săcuieu”. ( Potra Ștefăniță Ionel – „Monografia Parohiei ortodoxe Săcuieu”, teză de licență, Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Pastorală, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca ).

Rogojel se află pe versanții estici ai vârfului Vlădeasa, sat de munte din categoria celor risipite, situat la o altitudine medie de 1.000 de metri, pe o platformă înclinată în direcția nord – est, având înălțimea între 850 – 1.100 m. Satul are numeroase crânguri de case, răsfirate pe versanții înălțimilor ce urcă spre masivul Vlădeasa.

Teritoriul localității este cuprins între paralela de 46º 47’ 37” latitudine nordică și meridianul de 22º 51’ 40” longitudine estică. Toponimul ar avea ca punct de plecare un loc anume din sat, unde se adunau oamenii pentru rugăciuni înainte de a avea biserică. Locul se numea în vechime „Rogo Deo”, adică „Rugăciune către Domnul”, de aici provenind și numele sub care este cunoscută localitatea.

Vişagu este situat la poalele muntelui Vlădeasa, la o altitudine medie de 880 m, sat risipit pe versanții nord – estici ai muntelui. Centrul satului se întinde pe un platou de altitudine, între 800 – 1.000 metri. Valea Alunișului desparte crângurile de case ale Vișagului de cele ale Rogojelului, sat vecin spre care se desfășoară o priveliște încântătoare.

Teritoriul localității este cuprins între:

paralela de 46º 49’ 51” latitudine nordică;
meridianul de 22º 49’ 50” longitudine estică:

Documentele de atestare apar abia de la jumătatea secolului al XIX-lea, când localitatea intră în circuitul actelor oficiale, proprietar al unei bune părți a Vlădesei fiind familia Banffi. Astfel, cu prilejul recensământului oficial din anul 1850 satul apare sub forma înscrisă de maghiari: Viság.

3. Căi de acces

Zona agromontană Săcuieu-Vlădeasa se află la 76 km vest de Cluj-Napoca, 22 km de Huedin și la 10 km de șoseaua internațională E60.

Legătura cu şoseaua naţională, cu alte localităţi din împrejurimi, precum şi cea dintre centrul administrativ al comunei şi satele aparţinătoare se face pe drumurile judeţene şi comunale:

DJ 128: Bologa – Săcuieu, 10 km;
DJ 108: Sâncrai – Aluniş – Săcuieu; 10 km;
DC129: Săcuieu – Rogojel, drum ce urcă pe Valea Alunişului, 8 km,
Dc 130: Săcuieu – Vişagu, drum pe Valea Vişagului Ordâ, 8 km, cu legătură spre cabana Vlădeasa, de la kilometrul 3, locul numit „La moară”.

Reţeaua stradală a comunei are o lungime totala de 88,336 km şi este împărțită astfel:

Tabel nr. 1 : Rețeaua stradală a comunei Săcuieu

Denumire	Lungime reţea stradală	Sistem Rutier
Drum Comunal Vișagu DC 130	5,3 km	pietruit
Drum Comunal 129	6,036 km	pietruit
Ulițe Săcuieu	12,40 km	pământ
Ulițe Rogojel	40,30 km	pământ
Ulițe Vișagu	24,30 km	pământ

În ceea ce privește accesul în comună, sunt 10 km de cea mai apropiată stație CFR din Săcuieu, 18 km de cea mai apropiata stație CFR, din Rogojel și Vișagu.

4. Oraşe apropiate

Din comuna Săcuieu se poate ajunge în diferite oraşe atât din judeţul Cluj cât şi din judeţele învecinate. Tabelul de mai jos structurează în funcţie de distanţă cele mai importante localităţi din proximitatea comunei Săcuieu.

Tabelul nr. 2 : Distanța între Săcuieu și orașele apropiate

Distanţa de comuna Săcuieu	Oraşul	Judeţul
22 km	Huedin	Cluj
75 km	Zalau	Salaj
76 km	Cluj-Napoca	Cluj
103 km	Oradea	Bihor

5. Date fizico – geografice

5.1 Relief

Relieful constituie elementul cadrului natural care influenţează în mod esenţial dezvoltarea unei localităţi. În funcţie de formele de relief întâlnite, de dispunerea spaţială şi de resursele pe care le oferă se decide amplasarea unei localităţi, extinderea acesteia, orientarea căilor de comunicaţii şi modul de utilizare a terenurilor.

Masivul Vlădeasa, care s-a format în cadrul geosinclinalului Alpino-Carpato-Himalaic printr-o îndelungată evoluţie geologică ce a durat dinainte de paleozoic şi până în cuaternar, este aşezat în partea nordică a Munţilor Apuseni. În întregimea sa, acest masiv se prezintă sub forma unei potcoave cu deschiderea spre nord. Valea Drăganului, ce curge spre nord, formează axa de simetrie care ne permite să distingem o ramură estică şi alta vestică.

Comuna Săcuieu ca parte integrantă a Munţilor Apuseni este situată la o altitudine medie de 700 m.Configuraţia terenului este variată, întâlnindu-se atât locuri plane, locuri cu pante line, cât şi locuri cu pante pronunţate şi chiar abrupte.

5.2 Resursele naturale

Potenţialul natural al comunei este diversificat. Resursele naturale pot fi împărţite în două categorii:

vegetaţie bogată şi variată- păduri, păşuni şi fâneţe. Materialul lemnos reprezintă principala sursă de combustibil în zonă şi materiale pentru construcţii.
minereuri neferoase – piatră de construcție. Acestea reprezintă resurse care pot fi utilizate ca şi materie primă pentru construcţii aflate in perimetrul comunei Săcuieu.

5.3 Reţeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică a județului Cluj

Rețeaua hidrografică a județului Cluj este reprezentată de bazinele a trei râuri principale: Someș, Crișul Repede, Arieș. Bazinul Crișului Repede se situează în partea de nord a Munților Apuseni, fiind singurul râu care izvorăște din estul acestor munți și-l străbate în întregime.

Bazinul Hidrografic al Săcuieului

Localitatea Săcuieu este fundată pe albia râului care îi poartă numele: Valea Săcuieu, apă care este cunoscută în literatura geografică și sub alte nume: Valea Henț, Sebeș, Valea Bologa, râu de ordinul hidrografic V. Suprafața bazinului hidrografic al Săcuieului este de 227 km².

Valea Săcuieu ( Henț ) face parte din bazinul hidrografic al Crișului Repede, râu care parcurge 54 de km pe raza județului Cluj, de la izvor până la limita județului, se încadrează în categoria I de calitate în amonte, apoi este considerat ca aparținând de categoria a II-a din aval de Valea Drăganului. Și afluenții Crișului Repede au fost catalogați de Direcția Apelor ca fiind de categoria I de calitate, printre aceștia fiind și Valea Săcuieu ( Henț ), care are o lungime de 31 de km, cu două izvoare: unul sub Șaua Prislop, celălalt sub culmile din est ale Masivului Vlădeasa, la o altitudine de 1.550 m.

După ce traversează localitățile Răchițele și Scrind-Frăsinet, apa Săcuieului formează un lac de acumulare, la Răcad. Barajul Săcuieu este un baraj deversor cu diguri din balast, care asigură racordarea cu versanții. Este fundat pe andezite, în masa acestuia se găsesc enclave de șisturi cristaline. Are în componența sa un deversor de suprafață, două vane segment și două vane plane.

După ce scapă din strânsura barajului, apele râului udă Săcuieul și adună pâraie mai consistente sau firicele de apă care seacă în lipsa ploilor, în special afluenți de stânga: Valea Stanciului, Seciul, Răcad, Alunișul, Stânișoara, Ordângușa, Scurta, Hențul, Duba, Pietraru, Măguri, Rugii, Sârbul, Subcetate, Babelor și Onachii. Afluenți de dreapta mai importanți: Valea Răchițele, Valea Lupului, Valea Oilor, Valea Șesurelelor și Mărgăuța. Înainte de a intra în satul Bologa, apele Săcuieului sunt captate și epurate de o stație de pompare și trimise ca apă potabilă spre Huedin, Bologa, Morlaca, Poieni, Brăișoru și Sâncrai. La ieșirea din Bologa, râul își încheie periplul vărsându-se în Crișul Repede.

Configurația reliefului imprimă caracterul radiar al apelor de pe versanții muntelui, iar în perimetrul depresionar au o scurgere subsecventă.

În bazinul Crișului Repede se înregistrează destul de multe viituri, cel mai adesea 1 – 2 viituri pe an, putând avea un singur vârf maxim ( viituri monoundice ), sau cu mai multe vârfuri (viituri poliundice ). Viiturile de pe Valea Săcuieului ( Hențului ) au fost de cele mai multe ori monoundice.

Temperatura apelor din bazinul hidrografic al Crișului Repede, deci și a Văii Săcuieului cu afluenții ei, urmărește în linii mari temperatura aerului, exceptând perioada rece. În zona înaltă a acestor râuri, temperatura apei se caracterizează aproape tot timpul anului prin valori pozitive.

Pe versanți, în special pe cei nordici, se mențin la parametri optimi pe tot parcursul anului apele freatice, cu apă rece, potabilă și destul de bogată în mineralizare. Apele freatice de adâncime se dezvoltă sub formă de structuri lenticulare, cu o adâncime a nivelului relativ mare, cu valoare de 15 – 20 m.

Monitorizarea apelor subterane se face în special pentru cele freatice, pentru evaluarea potențialului de potabilitate, în laboratoarele DAST ( Direcția Apelor Someș – Tisa ), APM Cluj și DSP Cluj. Apele subterane se află în jurul cotei de -0,7 până la -1,00 metri.

5.4 Solul

Comuna Săcuieu, în concordanță cu poziția geografică, se situează într-un spațiu submontan, având la bază cambisolurile. Acestea grupează soluri specifice etajului forestier mijlociu și inferior, având o largă extindere la nivelul treptei orografice intermediare (dealuri înalte și munți joși). Marea diversitate litologică, variabilitatea fitocenozelor și relieful oferă o mare diversitate de soluri specifice zonei comunei Săcuieu.

Solurile slabe aparțin regiunii montane, cu factori limitativi climatici, dar și unor suprafețe ale regiunilor de deal, cu factori limitativi datorită eroziunii și mai ales hidromorfismului ( excesul de umiditate ).

Pentru etajul forestier al fagului amestecat cu specii de conifere, solurile tipice sunt cele din seria montană și alpină, puternic acide, puternic oligibazice, cu humus de tip mull-acid și morder. În platforma Rogojel – Masivul Vlădeasa apar soluri brune gălbui acide cu fragipan, un strat compact situat între 50 – 100 cm adâncime, cu structură prismatică slab exprimată, datorită glaciațiunii sau unor inerente procese biopedologice activale.

La peste 600 de metri se întâlnesc cambisolurile, iar culoarele de vale sunt dominate de luvisoluri și cernoziomuri, care se pretează la o rațională folosință agricolă.

Treapta muntoasă se desfășoară altitudinal deasupra izohipsei de 700 m, înscriind catena muntoasă a Masivului Vlădeasa ( 1836 m ) și se desfășoară din punct de vedere petrografic ca o structură constituită din șisturi cristaline cu intruziuni granitice. Solurile montane sunt larg reprezentate, pe ele dezvoltându-se o vegetație forestieră (fagacee și conifere) și de pajiști subalpine. Fondul pedologic este dominat de cambisoluri și spodosoluri, cu un potențial scăzut datorat chimismului global defavorabil și prezenței unei cantități ridicate de schelet. Rocile de esență tare din marginea masivului muntos, denumite „eruptivul de Vlădeasa”, sunt îmbrăcate în humus. La cariera Henț se găsesc sorturi de andezit și se exploatează dacit amfibiolitic cu structură profirică, de o bună calitate. Din carieră se obține piatră spartă, dar și cribluri pentru betoane de mărci speciale, borduri de încadrare, split sau piatră brută.

Versanții cu expoziție nordică sunt mai abrupți și mai lungi, cu pante înclinate de peste 20 de grade. Pe acești versanți se găsește o vegetație ierboasă bine închegată și sunt mai puțin afectați de eroziuni și alunecări. Versanții cu expoziție sudică sau sud-vestică sunt mai puternic înclinați, cu pante convexe, asemenea versanți coborând până în vetrele satelor.

În luncile apelor se găsesc soluri aluvionare, soluri hidromorfe de tipul lăcoviștilor și solonceacuri de luncă, favorabile agriculturii. În lunca râului Henț ( Săcuieu ) se găsesc, uneori chiar la suprafață, formațiuni holocene, cum ar fi nisipurile și pietrișurile.

5.5 Flora și fauna

Flora

Comuna Săcuieu beneficiază de multiple formațiuni ale biocenozei, de la firul Văii Săcuieu până la crestele muntelui. Aceste formațiuni care oferă o diversificare impresionantă a vegetației din zona comunei Săcuieu sunt etajate, conform configurației aparte a reliefului.

În zonele mai joase domină pădurile de fag (Fagus sylvatica), lemn căutat pentru puterea calorică, dar și pentru scoarța lui, folosită ca febrifug, în timp ce gudronul de fag este utilizat în dermatite și la vindecarea ( ameliorarea ) căilor respiratorii. În amestec cu fagul se întâlnește gorunul (Quercus petraea), platanul (Acer pseudoplatanus) și ulmul (Ulmun glabra). Mai rar apare mesteacănul ( Betula verrucosa ). În zona fagului se întâlnesc arbuști și subarbuști, cum sunt: șova (Salix caprea) și alunul (Corylus avellena), precum și tufe: tulichina (Daphne mezereum) cu un miros puternic și cununița (Spirala ulmifolia).

Etajul fânețelor încântă prin numeroasele plante felurit colorate: margarete (Clirysanfemum leucanthemum), piciorul cocoșului (Raliuncilus acer), clopoței (Camoanula abietina), panseluțe (Viola tricolor), omag (Aconitum vulparia), arnica ( Arnica montana ) și des întâlnita păpădie ( Taraxacum officinale ). De o frumusețe aparte sunt crinul de pădure ( Lilium martagon ), săbiuța ( Globiolus imbricatus ) și bulbucii ( Trolius europaeus ).

Etajele superioare sunt populate cu molizi ( Picea abies ), brazi ( Abies Alba ), pini ( Pinus sylvestris ) și chiar cu zâmbru ( Pinus cembra ), considerat relict glaciar, reprezentant al vegetației arborescente ce atinge cea mai mare altitudine, supraviețuind în zone cu condiții pedoclimatice limitative pentru celelalte specii de arbori. Zâmbrul fructifică rar iar animalele și păsările consumă aproape întreaga cantitate de semințe.

În pădurile umbroase din zona montană și subalpină crește feriga ( Dryopterix jilixmas ). Lichenii – brânca ( Lobularia pulmonaria ) cresc pe scoarța făgetelor, în pădurile de conifere și pe stânci se găsește mușchiul de pădure ( Dicronum scoparium ), iar în pădurile de amestec crește mușchiul de pământ ( Hylocomium splendeus ) și pe molid se găsește mătreața bradului ( Usnea barbata ).

Crestele subalpine devin roșietice când înflorește rododendronul, sau smârdarul ( Rhododendron myrtifolium ), specie carpato – balcanică, acesta împreună cu merișorul sau coacăzul de munte (Vaccinium vitis idaea) au rol major în consolidarea terenurilor și împiedicarea eroziunii solurilor.

În etajul subalpin, la înălțimi de peste 1.600 m, se întinde „cenoza arbustivă”, care cuprinde: ienupărul ( Juniperus sibirica ); sorbul (Sorbus aucuparia ); afinul ( Vaccinium myrtillus); arinul de munte ( Alnus viridis ); jneapănul ( Pinus mugo ). Arbuștii au și valențe tămăduitoare: murul ( Rubus fructicosus ) – din fructe se prepară o tinctură alcoolică fortifiantă, care stimulează și tratează stomacul; cornul (Cornus mas), înrudit cu sângerul – din frunze se prepară o infuzie cu proprietăți antidiareice, iar extractul de sânger ajută la prevenirea infarctului miocardic. Lemnul este folosit la fabricarea suveicilor.

Funcția recreativă a pădurilor este întregită de existența unor produse secundare, culegerea acestora fiind o activitate atractivă pentru turiști, și profitabilă pentru localnici. În primul rând este vorba de fructele de pădure: zmeură, afine, mure, măcieșe, porumbele.

Plante erbacee răspândite prin zonele împădurite ale comunei: feriga ( Dryopteris filix mas); lichenul de piatră ( Cetraria islandica ), grup aparte de organisme, rezultat din conviețuirea permanentă dintre o ciupercă și o algă; mușchiul de pământ ( Polytrichum commune ); mierea ursului ( Pulmonaria officinalis ), popular denumită „mătasea pământului”, „peana cucului” și „cuscrișor”, plantă cu flori galbene, parfumate, folosită contra degerăturilor și a pecinginei; mălaiul cucului ( Luzula silvatica ); colțișorul ( Bentaria glandulosa ); micșuneaua ( Viola solvestris ); aliorul ( Euphorbia amygdaloides ); tilișca ( Circaea luteliana ). În pădurile de molid cresc: năpraznicul ( Gerenium robertianum ), rotungioara ( Homagyn alpina ), brândușile ( Croccus henffelianus ), trei răi ( Hepatica nobilis ), etc.

Vâscul ( Viscum album ) se găsește agățat parazit pe diferite specii de arbori.

Pe platourile înalte ale Masivului Vlădeasa predomină ierburile: taposica ( Nardus stricta), firuța ( Agrostis tenuis ), specii de ochiul șoricelului ( Saxifraga cuneilalia ), vioreaua (Viola canina), vulturica ( Hieracium auricule ), cimbrișorul ( Thymus pelegioides ), mărțișorul (Genum montanum ), etc.

Se păstrează în zona Săcuieului unele relicve stepice, cum ar fi: laleaua pestriță ( Frittilaria montana ) și iarba firezului ( Serratula raoliata ), iar de pe stâncării nu lipsește celebra albumiță ( Leontopodium alpinum ), cunoscută sub numele de floare de colț sau floarea regină.

Pietrele Albe sunt vestite pentru flora lor deosebită. În zona rezervației se găsesc: argințica ( Dryas octopetala ), piciorul cocoșului ( Ranunculus oreophilus ), vătămătoarea de munte ( Anthyllis alpestris ), ochincelele ( Gentiana clusii ), fierea pământului ( Gentiana urticulosa ), precum și rogozul ( Corex rupestris ).

Fauna

În apele reci (izvoare, pâraie, peșteră) găsim puricele de apă ( Cyclopus rubeus ) ale cărui larve consumă alge, iar adulții sunt carnivori, și paianjenul de apă ( Dolomedus fimbriatus ), iar pe lângă ape mișună felurite insecte, cum ar fi calul dracului ( Libellula quebimaculata ).

Ihtiofauna este specifică apelor de munte. În râurile repezi ale comunei se găsesc: păstrăvul de munte ( Salmo trutta faria ), cleanul ( Leuciscus cephalus ), boișteanul ( Phoxinus phoxinus ), mreana vânătă ( Barbus meridionallis petenyi ), grindelul ( Noemacheilus barbatulus ) și, mai rar, lipanul ( Thymallus thymallus ), porcușorul de vad ( Gobio uranoscopus ), zglăvoaca ( Coltus gobio ), mihalțul ( Lota lota ). Tot rare sunt trofeele de raci ( Astocus astocus ).

Apele râurilor sunt cutreierate de șarpele de apă ( Natrix tesselata ), de chițcanul de apă ( Noemus fodiens ) și de șobolanul de apă ( Arvicola terrestris ).

Fauna aviară este reprezentată de păsări din diferite specii, atât migratoare cât și care rămân să ierneze la noi. Se întîlnesc exemplare ca: alunarul, care este principalul consumator al semințelor de zâmbru, gaița ( Garrulus glandorius ), pițigoiul ( Parus major ), sturzul ( Turdus viscivorus ), cinteza de iarnă ( Alauda arvensia ), pitulicea ( Piloscopus sibilatrix ), graurul ( Sturnus vulgaris ), porumbelul ( Columba livia domestica ), cucul ( Cuculus canonos ), rândunica ( Hirundo rustica ), etc. Nu lipsesc păsările de pradă: șorecarul comun ( Buteo buteo ), acvila țipătoare mică ( Aquila pomarina ), huhurezul mic ( Strix aluco ), huhurezul mare ( Strix uralensis ), bufnița ( Athene moctus ). Numeroase sunt insectele, cum ar fi: croitorul vărgat ( Dorcodion pedestre ), întâlnit în pădurile de fag; greierul ( Gryllus campestris ); lămâița , sau fluturele galben ( Goneopterix rhamni) etc.

Dintre vertebrate se întâlnesc în zona Săcuieului: salamandra ( Salamandra salamandra ), broasca ( Rana dalmatina ), șopârla de munte ( Lacerta viviparia ), năpârca ( Anguis fargilis ), șarpele de pădure ( Elaphe longyssima ).

Zona este bogată în mamifere, unele constituind trofee mult căutate pentru vânători. Din rapoartele Ocolului Silvic Cluj, în enumerarea ocoalelor silvice de pe raza județului, Ocolului Silvic Huedin, de care aparține teritoriul comunei Săcuieu, îi revine un fond de vânătoare caracterizat prin rezultate notabile, mai ales la animalele mari. Pe teritoriul Ocolului Silvic Huedin sunt înregistrate și șase fonduri de pescuit în apele de munte, printre acestea numărându-se fondul Săcuieu Superior, Săcuieu Inferior și Scrind.

Pe coastele Bănișorului și în zona cabanei Vlădeasa sunt exemplare de urși (Ursus arctos) care atacă de multe ori vitele aflate la pășunat. Lupii ( Canis lupus ), continuă să hălăduiască pe teritoriul comunei, chiar dacă numărul lor a scăzut, de multe ori intrând în sate în urmărirea câinilor localnicilor. În număr mare, dintre mamifere, populează pădurile vulpea ( Canis vulpes ) și iepurele ( Lepus europaeus ), iar rozătoarele trăiesc în zone întinse: hârciogul ( Cricetus cricetus ), popândăul ( Citellus citellus ). Se întâlnesc exemplare falnice de cerbi ( Cervus elaphus ), iar căprioarele ( Caprioles caprioles ) coboară până în apropierea satelor. Pădurile adăpostesc mamifere rare: râsul ( Lynx lynx ), pisica sălbatică ( Fulis silvestris ) și jderul de pădure ( Martes martes ), cel mereu în conflict cu locuitoarele copacilor, veverițele ( Sciurus vulgaris ).

5.6. Rezervații naturale

Comuna Săcuieu este cunoscută în toată țara printr-o raritate cu care se mândrește, și anume Rezervația forestieră „Arborele de Sequoia”, situată pe Dealul Domnului, între Săcuieu și Rogojel. Numele arborelui vine de la un lider al indienilor cherokee, Sequayah ( 1776 – 1842 ), cel care a inventat un alfabet unic cu ajutorul căruia și-a învățat populația să citească și să scrie.

Sequoia face parte dintr-o specie de gimnosperme care poate trăi trei mii de ani, iar la maturitate poate atinge o înălțime de 145 de metri, cu o circumferință a tulpinii de până la 38 m.

Arborele de sequoia de la Rogojel își are povestea lui. Acum mai bine de o sută de ani, un baron maghiar, Gál Silvestru, căruia îi plăcea să studieze pomii, a plantat mai multe specii rare în zonă: pinul negru (Pinus nigra), sequoia și zada, conifer cu frunze căzătoare, cunoscut și sub numele de larice. Arborele se găsește pe un teritoriu care a aparținut familiei Gál, între Săcuieu și Rogojel, loc pe care astăzi sătenii îl numesc „Dealul Domnului”, în memoria celui care l-a plantat.

Arborele sequoia de la Rogojel este impresionant, cu un diametru la bază de circa doi metri și cu un trunchi care se desparte în două tulpini ce urcă până la înălțimea de 36 de metri. Prin Clubul Ecologic „Transilvania” s-a facilitat accesul turiștilor la arborele de Sequoia din preajma Rogojelului prin crearea unui marcaj turistic, inclus în rețeaua națională de marcaje, și prin promovarea acestui sit.

Piatra Bănișorului este o arie naturală protejată de importanță județeană, având o valoare peisagistică. Este un grup de stânci care străjuiesc de la înălțimea de 1.175 m satul Vișagu. Piatra Bănișorului este situată în centrul Masivului Vlădeasa, între Valea Ordâncușa la SE, Valea Drăganului la V și Vârful Ieșiturilor, care are o înălțime de 1525 m, spre nord de arealul protejat.

În arealul localităților Răchițele și Săcuieu, în sudul Masivului Vlădeasa, pe versantul stâng al Văii Stanciului, se află și o altă zonă naturală protejată, cu valoare peisagistică: Pietrele Albe. Este un abrupt calcaros, de un alb impresionant, presărat cu peșteri, pereți verticali și avene, spațiu propice pentru organizarea unor concursuri de cățărare și alpinism, precum și pentru zborul cu parapanta.

Este declarată rezervație naturală și pentru că adăpostește câteva specii de plante ocrotite.

Numele Pietrele Albe au localități din județele Hunedoara, Bistrița și Mehedinți, un râu afluent al Timișului și un loc vizitat de turiști, din Munții Țarcu. Un vârf al Munților Mehedinți, cu o înălțime de 1535 m se numește, de asemenea, Pietrele Albe, fiind socotit de localnici o adevărată legendă.

Acumularea Drăgan este altă zonă protejată, aflată pe teritoriul administrativ al comunelor Poieni și Săcuieu, la limita cu județul Bihor, în bazinul superior al Văii Drăganului. Este declarată arie protejată din anul 1994.

Lucrările pentru amenajarea hidroelectrică Drăgan au început la sfârșitul anului 1974. Amenajarea este constituită , în principal, din Barajul Drăgan, apoi din câte un baraj pe râurile Săcuieu ( Henț ) și Iad, din aducțiunea principală Drăgan – Remeți, aducțiunea secundară Săcuieu – Drăgan, din castele de echilibru și conducte forțate, din două uzine hidroelectrice și canale de fugă corespunzătoare.

Valea Drăganului, pe care este situat barajul, este un sector natural spectaculos, cu o porțiune din amonte de Traniș, cu coloane impunătoare de stâncă și păduri bogate, și cu alt sector reprezentat de porțiunea de la obârșie, unde se remarcă „Izbucul Ciripa” și „Cascada Moara Dracului”, adevărat spectacol oferit de un afluent al Drăganului, ce coboară amețitor de pe Vârful Buteasa.

Peștera Vârfurașu situată în localitatea Rogojel, este considerată cel mai important obiectiv endocarstic al zonei, fiind situată la o altitudine absolută de 1200 m (alt.rel. 35 m) pe versantul sudic la Muntelui Vârfuraşu , la cca. 200 m NV de ruinele cantonului forestier Valea Seacă. Este o peşteră multietajată (trei nivele distincte) cu galerii cvasiorizontale meandrate , uneori suprapuse, dezvoltate paralel cu versantul şi valea adiacentă.

5.7. Zone expuse riscurilor naturale

Conform datelor statistice furnizate de catre Agentia pentru Protectia Mediului Cluj, comuna Sacuieu este caracterizata ca fiind o zonă cu un grad foarte scăzut pentru riscuri naturale.

Harta riscurilor naturale in judetul Cluj

Factori de risc în zona comunei Săcuieu:

Risc climatic crescut pentru agricultură, care derivă din caracterul de subzistență al gospodăriilor agricole, lucru care impune diversificarea maximă a speciilor de plante cultivate de fiecare și extinderea acestora la limita de vegetație, uneori chiar nefavorabilă, ceea ce le face vulnerabile;
Toleranța termică redusă a majorității speciilor de interes agricol, în special grâu de primăvară, orz, porumb, ovăz, în condițiile climaterice ale zonei;
Un element de risc este grindina, fenomen influențat de procesele convective, care este frecventă pe versanții expuși circulației vestice. Pe Vlădeasa se înregistrează 9,5 zile cu grindină, în majoritatea acestor zile fenomenul apare și în satele comunei, în special în Rogojel și Vișagu;
Factorul antropic – poluarea apelor cu efluvii de canalizare, gunoaie menajere și deșeuri lemnoase. Intervenţia umană la nivelul ecosistemelor naturale este deosebit de agresivă în ultimele decenii. Antropicul tinde să se extindă tot mai mult în dauna naturalului datorită creşterii populaţiei şi a dezvoltării economice. Intervenţia antropică cauzează dezechilibre la nivelul celorlalte sisteme şi subsisteme, care conduc la sporirea frecvenţei evenimentelor extreme cu efecte dezastruoase asupra societăţii.
Inundații – acestea pot apărea ca urmare a revărsării apelor curgătoare care traversează teritoriul comunei, râul Săcuieu, pârâul Aluniș, pârâul Aanișel, pârâul Ordâncușa și pârâul Răcad. De asemenea, posibilitatea apariției de inundații se poate datora ploilor abundente, topirea zăpezilor, blocarea cursurilor de apă de către ghețari sau baraje rezultate în urma alunecărilor de teren.
Alunecări de teren – pot apărea ca urmare a ploilor abundente în perioada de primăvară și toamnă, a eroziunilor puternice .